Arciconfraternita del Sacro Monte dei Morti
in S. Giustino - Chieti

La Prucissione di Vinirdì Sande a Chiete
versi di Renato Sciucchi
Chieti - Marzo 1967

Pè lu chjtine ch'à da sta lundane, Vinirdì Sande è 'na vera smànije; ma chì arevè, magare a pìde e mane, pure si sta a la Frange o a la Germanije.

Nin vide a rivinì, tu, chesta gende, magare manghe quande ve' Natale, ma a la Prucissione sta presende, se nen se vò murì de cacche male!

Puteche, le fenestre, li balcune, da la matine già stanne aggiustate 'nghe lampadine e 'nghe li lampiune. ch'aspette sole d'essere appicciate.

E guardi tu la sorte quant'è amare: le povere 'gnillucce e le crapette, a le puteche de li macellare, sta' 'ppese nghe le bandierelle 'n pette...

Lu musse 'nsanguenate, e le zambette gnè stessere a zumbà, tenghene chiste; ma chì sò morte accėse e chìlle à dette: "...li binidice, quande passe Criste!".

Da cacche jorne, intanto, a San Giustino se fa le prove de li sunature: si cerche d'accucchià, nghi li viuline, ddù sune che s'accorde a li canture.

Verso le tre s'à viste 'n luntananze da lu Cambette e arrete a lu Stallone, vini a 'che sopra chelle Fratellanze: "Madonna de lu Fredde" e "Lu Calvone"

Ma 'n Piazza Ranne ci ni stanne ancore: "La Ternetà", "Sand'Anne", "Sand'Austine" e 'n mezze a chì 'n ce manghe nu culore, tra cappucce, le cotte e mantilline.

La gende guard ' ncele susperenne: "...mò, Jasù Criste mè, Tu nen fa piove. T'i giure ca' dumane venghe a 'penne 'n bacce a l'altare 'na tuvaja nove!"

Ecche ch'à scite la Prucissione! Acchiappa chella strade (che sò 'ntese a numenà, ma che non sacce bone...) d'Li Rifice, Pullione, Germanese.

A Chiete ce sò nate, e nò da iere; ma sembre a me sti nume m'à' 'mpazzite! nen sacce manghe mò lu nome vere, e chille che me sente ce pò rite...!

A prime a tutte lu Stannarde nere. Filice lu stagnare què le porte: e ci sta retrattate pare vere, nu pare d'usse e 'na cocce de morte.

Lu Monte di li Murte areppresende, ch'a tante je fa, queste, 'mbrissione; ma se 'n se ne scurdesse chella gende, sicuramente se campasse bone;

pecchè se penzesse ch'a stu monne ci steme sole ogge e nō dumane, 'n ce s'accedesse a fa solde a zuffonne (che dope le scialacqua chi remane).

'Ngumčnze a passà li Cumbagnije, purtenne 'n mane Croce e lampiunarie, e appresse a chiste sinde nu cirrije: li privitucce de lu Sumenarie,

che, nghe 'na mane 'n pette e l'ucchie 'n cele, le Litanije vanne aricetenne, e porten'appicciate la cannele (e tante de merlette j'arreppenne...).

"Madonna mè! Quante ne sonne chiste? Chi sta' passà è quase 'n'ore intere... Sò tutte segretarie a Jasù Criste? Va bone, è lu chiù grosse Ministere...!"

E' piene ogne fenestre, ogne balcone. La folle pe' la strade abball' abballe... Nen sacce da do' à scite 'stu pienone! "...ma ci stì a camenà sopre a stì calle?"

"Signò, nen te sò viste!" - "E che ti vusse? A do' t'à di' j' a mette? Nì stì bone?" Ma chiste, abbetuate pe' li fusse, se scanze e l'arecapiste bone bone.

Se sendene a struscià li pide 'n terre: ve' li Trufče che le porte a spalle Ruccucce, Cambialette, Brusciaferre (che sempre j' à piaciute li cavalle),

Giustine Mėsce, Alberto lu Sellare, Giuvanne Santacroce, Spandecate, lu fije de De Marche, macellare che sta a la Piazza, abbasse a la calate

A prime a tutte l'Angiulette bionde: na toneche viulette, fine a pide, 'na cose, che si j' te l'arecconde, chissà se tu mi dice ca' 'n ci cride.

Apprese a Queste, lu 'Allucce nere, nghe nu cudone longhe, atturcenate, (ma, pe' la verità, iu 'alle vere j' dice male a chì l'à retrattate;

pecchè lu 'alle vere che candėse quande a la terre venne Jasù Criste, e pe' tre vote Pietre arinnighise, sicure ne ere brutte come chiste...!)

E sta, stu 'alle, sopre a la Culonne, a do' ci sta 'ncruciate du' flaggille, na Mane nghe le dete grusse e tonne ch'a Criste dėse 'n bacce nu 'mbicille.

Ecche Lu Sasse e La Corone sopre di Spine, e lu Vaccile nghe la Brocche, e La Cammiscia Roscie l'arecopre, e li Dade che sirvirne a fa lu tocche.

Nghe Spugne e Lance, mò passe La Scale, che 'n mezze La Tenaje tè attaccate; a pide ci sta pure Lu Fanale (che ne le sacce come fu aduprate).

Lu Volte Sante, 'n mezze a dù' corone, quase 'n se vede, pe' le troppe luce; e Què le fece nu pettore bone, pe' farLe purtà a quattre maccaciuce.

Mò, tutte crechelenne vè' La Croce. " Què pese assaie! - dice chi Le porte - Pecchè sta fatte 'n masse tutta noce, e pe' purtarLe ci straccheme forte."

A pide nu serpente atturcenate, che te' vicine 'na cocce de morte, che da lu Cambesante fu levate, e che pò sta cundente pe' sta sorte!

Ecche li musicande, avante a Criste! (Cantante e sunature sò parecchie). Lu core se cummove a te pì chiste che fa' lu "Miserere" de Selecchie.

So' sempre chì li stesse, da tant'anne: Adelche de 'Durisie, Zė Tumasse, Ughette lu pumpiere, Don Giuvanne e Don Pjrine nghe lu cundrabbasse.

Chì tra li musicande. Li canture: 'Ndonije Giannine, Di Iorije, Ciccarine, Giannine Rappuselle, Mastre Arture lu faligname de la Madunnine,

Piluse che da Rome ci 'à vinute. Cuscì, chì, cande e none chella sere: lu cuppuline 'n cocce di villute, la papionze e lu vistite nere.

"Passe lu Criste! Pjghe li jnucchje, e circhije perdone pe' lu peccate! Pe' la vergogne n'à' d'avezà l'ucchje a Chille che pe'te fu flaggellate";

e, quande, crucifìsse a Lu Calvarje, lu strazie si firmì, e cuscì lu core, sperenne, arivutise l'ucchie all'arie, e disse: - Lor perdona, o mio Signore! -

E' tra bengale e frijarille tonne, che fanne luce tutte culurate, che passe lu Padrone de lu Monne, e, appresse, La Madonne Addulurate.

E Queste va vistite tutte nere, p'accumpagnā lu Fije che s'à morte. Ci vide 'n facce lu dulore vere de chella mamme che nen piagne forte.

Vulesse scrive ancora sopre a Queste, pì dice quant'è belle stù mumente; ma nen le pozze fa, ca' troppe aleste lu core a mè me sbatte: sò credente.








Arciconfraternita - Chieti
2008 © All rights reserved